Viata de zi cu zi
Locul in care noi femeile ne destainuim

 

Despre iubire
     media: 5.00 din 1 vot

O nunta mai puternica decat moartea
Vedenia din biserica
Constantin Ivan, orasean get-beget din nascare, inginer constructor in Bucuresti, revine de Pasti in satul Copuzu, ca sa-si revada sotia care a murit. Si anul acesta, in Noaptea de Inviere, a cantat in biserica, impreuna cu cei doi copii ai sai. Spre sfarsitul slujbei, cand din toate piepturile rasuna duioasa litanie "Aparatoare Doamna", i s-a parut ca vede unduindu-i pe langa umar parul lung si castaniu al nevestei, din care iesea obrazul rumen si inflacarat de trairea slujbei religioase. Cand s-a intors insa pentru a doua oara, langa umarul sau nu mai era nimeni, doar sirurile de sateni prezenti in biserica, si care ii iubisera sotia pierduta, la fel de mult ca si el. In rest, zice ca i se intampla foarte des s-o auda. Nu ca pe o voce din amintire, ci ca pe o voce reala, care-l ajuta cand are de ales intre doua cai. Dar de vazut, n-o poate vedea decat aici, in biserica din satul natal, satul in care s-a tesut povestea lor de iubire. "Nu ma laud, dar cred ca am trait cea mai frumoasa poveste de dragoste. Eu am avut fericirea cea mai inalta", spune Constantin Ivan, cu o mandrie abia soptita, si nici un localnic nu are cum sa il contrazica. "A fost o fiica a satului... A fost o pilda de smerenie si credinta... A fost simbolul acestui sat...". Sunt declaratii ale copuzenilor si toti marturisesc ca si-au dorit sau isi doresc sa aiba copii care sa semene cu ea. Icoana cea mare din altar, infatisand un Iisus trist, cu fruntea insangerata de spini, a fost cusuta vreme de cateva luni neintrerupte, zi si noapte, de mainile acestei femei. Numele ei este Florentina Popescu. N-a trecut nici un an de cand se odihneste in pamantul din care s-a nascut.
***
Pe Constantin Ivan l-am cunoscut langa o cruce de marmura, acoperita de flori proaspete. Statea acolo, singur, in cimitirul bisericii si zambea. De la departare, mi s-a parut ca i se misca buzele, ca vorbeste cu marmura alba. Slabit peste masura, cu fata ciolanoasa, ochii de un albastru sters si parul aproape alb, ravasit de vanturile rebele ale campiei, el arata acum ca un adevarat taran, ca unul de-al locului. Cum ajunge in sat, apucaturile si vorba de orasean i se schimba, sub unghii ii apare pamant, pielea ii devine arsa de soare, ii crapa de atata munca, de cat o ajuta si azi pe batrana Eugenia, soacra sa. Dar inainte de a pleca spre mormant, de fiecare data se spala, se barbiereste, se imbraca curat si are emotii. "Da, ca si cand as porni la prima intalnire de dragoste", incuviinteaza barbatul cel vaduv si incepe, incet, a-mi povesti...



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
 




vizite unice
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor

Curs Valutar v1.0


TinaR - VIP


Magazin naturist
 
   
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare