Viata de zi cu zi
Locul in care noi femeile ne destainuim

 

Iubirea prin credinţă - mai presus de orice deprindere şi calitate umană
     media: 5.00 din 5 voturi

Iubirea prin credinţă - mai presus de orice deprindere şi calitate umană
Fiind întrebat, odată, Cuviosul Paisie Aghioritul, de către o tînără, cum să îşi dea seama dacă băiatul cu care vorbea este sufletul ei pereche, Părintele i-a răspuns că acesta este jumătatea ei numai dacă simte că el o odihneşte sufleteşte. Aceasta este o formă a dragostei - sentimentul că alături de persoana iubită trăieşti starea de confort fizic şi spiritual, că, atîta timp cît eşti în prezenţa lui sau a ei, ai certitudinea că nu ţi se poate întîmpla nimic rău sau neplăcut, ci doar experienţe duhovniceşti frumoase şi înalte.

Sociologia şi psihologia vorbesc despre aşa-numitele premize social-morale ale reuşitei în viaţa conjugală, enumerînd între acestea: dragostea reciprocă şi cunoaşterea reciprocă, particularităţile psiho-socio-culturale ale persoanei alese. "Mai întîi de toate, trebuie subliniat că, în vremuri atît de tulburi, singura motivaţie, cred eu, care justifică întemeierea unei familii este iubirea sinceră a celor două persoane. Fiecare lucru important în viaţă, fiecare alegere este, în ultimă instanţă, o chestiune de vocaţie, încît putem vorbi despre vocaţia pentru familie a unei persoane, nu în sensul unei sume de concepte sau idei deja concepute, ci în sensul disponibilităţii sale spre convieţuire, spre înţelegere şi concesii reciproce, spre armonizare mutuală", ne-a spus Pr. prof.univ.dr. Ioan C. Teşu.
Dintre factorii sociologici asupra cărora atrage atenţia psihologia atunci cînd este vorba despre întemeierea unei familii, cei mai importanţi sînt: vîrsta, religia, rasa, originea şi locul de rezidenţă, nivelul socio-economic, nivelul de instrucţie cultural-profesională. De maximă importanţă sînt particularităţile dependente direct de cele două persoane, aşa-numiţii indicatori caracterologici. Astfel, cel pus în situaţia de a alege, trebuie să observe următorii indicatori caracterologici: precumpănirea pasiunii pentru muncă şi nu pentru plăceri; precumpănirea tendinţei lui "a fi", faţă de "a avea", posibilitate a unei vieţi spirituale, în comparaţie cu prevalenţa celei materiale; precumpănirea spiritului de altruism şi sacrificiu şi nu a celui de egoism şi individualism; precumpănirea spiritului de înţelegere şi conciliere, în opoziţie cu acela de ură, răutate, răzbunare; precumpănirea sentimentelor de resposabilitate şi nu a acelui de delăsare şi indiferenţă.
Cu privire la modul de alegere a partenerului sau mai ales a partenerei de viaţă, cei mai mulţi dintre tinerii de astăzi, atunci cînd se angajează într-o relaţie, folosesc aproape în exclusivitate criterii de natură fizică. Sînt preocupaţi mai ales cum arată fizic persoana respectivă, cîţi bani sau ce "capital" are, ce perspective. De multe ori, calităţile sufleteşti şi virtuţile interioare sînt trecute cu vederea. Şi înfăţişarea exterioară îşi are greutatea ei, şi frumuseţea trupească, şi posibilităţile materiale sau financiare însă acestea nu înseamnă sau nu ar trebui să însemne totul. "Dacă nu este dublată de o nobleţe interioară, frumuseţea fizică nu este deplină. Ambele, împreună trebuie să conducă spre un caracter puternic şi frumos împodobit cu virtuţi. Liniile şi contururile de natură trupească nu aduc fericirea pentru totdeauna. Drama este însă că, la vîrsta acestor alegeri, mulţi dintre tineri pun accent prea mare pe exterior, pe ambalaj şi prea puţin iau în considerare conţinutul sau ce se află în interior. O frumoasă pildă spune că, odată, la un duhovnic a mers un tînăr, cerîndu-i bătrînului părerea despre o fată. Şi a început să-i spună duhovnicului că fata este frumoasă..., iar duhovnicul a scris pe o foaie de hîrtie un zero. I-a mai spus duhovnicului că fata este inteligentă, că provine dintr-o familie bogată. La fiecare calitate enumerată de tînăr, bătrînul duhovnic mai adăuga cîte un zero. La sfîrşit, tînărul îi spune duhovnicului: «Dar mai presus de toate, părinte, este o fată foarte credincioasă». Atunci bătrînul a pus în faţa tuturor zerourilor cifra unu şi i-a spus tînărului: «Fără această virtute, toate celelalte calităţi ar fi fost nesemnificative, ca nişte zerouri singure»", ne-a spus pr. Ioan Teşu.
Credinţa dă frumuseţe şi consistenţă tuturor calităţilor şi, de aceea, totdeauna este bine să fim preocupaţi de valoarea morală a unei persoane, de calităţile şi valorile ei spirituale şi nu doar de aspectul fizic şi de înfăţişarea ei exterioară.
De mare importanţă sînt, în viaţa cuiva şi a familiei tinere, deprinderile şi calităţile pe care cineva le-a dobîndit anterior. Tinerii soţi provin din două universuri distincte, diferite, care s-au întîlnit, dar poate nu au avut timpul necesar să aprofundeze elementele comune, nici cele care îi deosebesc. Fiecare vine dintr-o familie în care a primit o anumită educaţie, cu un stil de viaţă, cu un bagaj de idei şi concepte diferite, fiecare familie avînd particularităţile sale. În familie, trebuie să precumpănească efortul reciproc de armonizare, în sensul eliminării lucrurilor sau concepţiilor care dăunează celuilalt soţ şi deci cuplului şi îmbogăţirea cu lucrurile pozitive şi frumoase pe care le-a desprins de la acesta. "Este bine să dăm tot ceea ce avem mai frumos în noi şi să primim, în acelaşi timp, tot ceea ce persoana iubită are mai bun, într-un dialog al iubirii şi dăruirii reciproce, în care, în mod paradoxal, oferind nu sărăcim, ci ne îmbogăţim sufleteşte. Este un adevărat «circuit al darurilor» în care ne îmbogăţim prin celălalt şi îi facem şi lui viaţa mai bogată, mai înaltă şi mai frumoasă. De aceea, trebuie să avem această înţelepciune şi acest discernămînt, să ştim să alegem din cele două stiluri de viaţă doar ceea ce este potrivit armoniei conjugale", a mai adăugat pr. Ioan Teşu.
Pornind de la următorul sfat: "Iubiţi cu judecată şi judecaţi cu pasiune!", adică să nu aplicăm numai criterii raţionale, este bine să nu ne căsătorim dintr-un simplu calcul, dar nici să lăsăm sentimentele noastre să o ia razna, fără a fi supravegheate, atît cît se poate şi cît este frumos, de către raţiune. Lucrările de psihologie ne fac următoarele recomandări: să nu confundăm fenomenul ideal al iubirii cu impulsurile instinctului sexual; să nu acordăm atenţie exclusivă frumosului sau aspectului fizic, în comparaţie cu frumuseţea spirituală; să nu subordonam sentimentele de dragoste intereselor materiale, dar nici invers.
Psihologia vorbeşte, din acest punct de vedere, despre un adevărat proces de cristalizare a sentimentelor. Acest proces, în funcţie de modul în care ascultă sau nu de raţiune, poate fi: cristalizare-intuiţie, cristalizare-chemare sau cristalizare-amăgire, cristalizare-eroare.
Dacă în cele dintîi două cazuri - cristalizare intuiţie-chemare - este vorba de o descoperire a unor puteri sufleteşti şi a unor sentimente personale necunoscute poate anterior, paralel cu descoperirea unei persoane împodobite cu însuşiri şi calităţi nu doar fizice, cît mai ales morale înalte, în cazul cristalizării amăgire-eroare, puterea de observaţie şi de discernere lipseşte, astfel încît ajungem să iubim persoana cealaltă nu pentru ceea ce ea este, ci pentru ceea ce credem noi şi am dori ca ea să fie.
În timp ce, în primele două cazuri, sentimentul trăit în limitele lui normale de intensitate şi de luciditate ne ajută să "descoperim" calităţile şi defectele reale ale celuilalt, în cazul iubirii oarbe sentimentul ia o formă denaturată, lipsită de spirit critic şi de luciditate, idealizînd realitatea şi pavînd calea spre marile decepţii sau spre ceea ce psihologii numesc "cimitirul sentimentelor". Atunci cînd se trezeşte din această beţie trează şi orbire sentimentală, cel îndrăgostit constată tot mai multe şi mai grave erori de judecată, o discrepanţă între chipul idealizat al persoanei iubite şi realitatea cruntă, între imaginea pe care i-o crease şi ceea ce ea este în fapt. "Întregim toate aceste consideraţii cu înaltele cuvinte ale Sfîntului Ioan Gură de Aur, un adevărat «rapsod» al familiei creştine. Prima calitate ce trebuie căutată este credinţa puternică, dublată de invocarea, prin rugăciune, a ajutorului lui Dumnezeu, în vederea aflării persoanei celei mai bune şi potrivite. Tăria credinţei este condiţie fundamentală pentru întemeierea şi trăinicia familiei creştine, căci numai acolo unde există credinţă personală fierbinte şi cererea ajutorului lui Dumnezeu, acolo există harul şi binecuvîntarea lui Dumnezeu, iar unde este Dumnezeu, nimic nu lipseşte", a preacizat pr. Ioan Teşu.
Credinţa este garanţia unei educaţii virtuoase, în spiritul valorilor morale creştine şi al ajutorului lui Dumnezeu, izvorul tuturor darurilor şi binefacerilor. Trebuie, apoi, verificată educaţia primită, modelele avute, conformitatea cu idealurile morale creştine. Adevărata bogăţie şi avere ce trebuie căutată este curăţia sufletului, caracterul, distincţia sufletească şi înţelepciunea, cumpătarea şi sobrietatea. Viitoarea soţie trebuie să exceleze ca un model de virtute creştină, să fie decentă, nu iubitoare de lux, cu grijă de suflet. În mod identic, soţul trebuie să fie un model de demnitate şi verticalitate morală, de siguranţă şi statornicie, de credinţă şi tărie. "Îmi permit să şi recomand o cale de a face o astfel de alegere. Un tînăr sau o tînără credincioasă va şti şi înţelege să îşi caute jumătatea cu ajutorul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să se roage Bunului şi Milostivului Dumnezeu să îi descopere o astfel de persoană, alături de care să sporească duhovniceşte, să se mîntuiască. De asemenea, este bine să ne consultăm cu duhovnicul nostru, să îi destăinuim sentimentele noastre faţă de respectiva persoană, cu speranţa că părintele nostru duhovnicesc, cunoscîndu-ne adesea chiar mai bine decît ne cunoaştem noi înşine, va putea să discearnă, să realizeze dacă alegerea făcută este cea mai potrivită pentru noi şi, nu în ultimul rînd, să încercăm să ne consultăm cu părinţii noştri, chiar dacă, la o anumită vîrstă, acest lucru ni se pare o prostie", a conchis pr. Ioan.
Adevăraţii părinţi sînt prietenii cei mai buni ai copiilor lor dragi, pentru că ei au o experienţă mult mai bogată decît noi şi că un sfat dat cu inimă de mamă bună sau cu suflet de tată iubitor valorează mai mult decît recomandările sau îndemnurile date de un anturaj sau o companie nu totdeauna fericită şi dezinteresată. (M.Teodorof)



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
 




vizite unice
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor

Curs Valutar v1.0


TinaR - VIP


Magazin naturist
 
   
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare