Viata de zi cu zi
Locul in care noi femeile ne destainuim

 

Istoria unei vieti
     media: 5.00 din 46 voturi

Ma bucur ca deja am gasit la cineva sustinere si ideea mea a fost sustinuta.Clar ca am o istorie de viata destul de complicata si am trecut prin momente cu adevarat dificile in viata. Dar niciodata nu m-am lasat batuta si am sperat la o fericire aparte. Cred ca Dumnezeu, ca el le stie si le face pe toate, a avut grija de mine si mi-a auzit rugile,cu atit mai mult ca sunt nascuta in ziua de PASTE!Dar cel mai mult vreau ca cineva, care are mare nevoie, sa se inspire din povestile noastre si sa stie ca viata e minunata si intotdeauna exista speranta la mai mult!Deci am fost casatorita din dragoste, cel putin asa credeam eu, dar foarte curind am inteles ca totul era numai in capul si inima mea. Sotului nu-i pasa de nimic, decit de viata lui si bautura lui. Am crezut din suflet sa pot indrepta ceva, dar n-a fost posibil. Odata cu nasterea fiului, am pierdut orice speranta. M-am gindit in asa fel: daca pe un om nu-l poate face sa fie mai bun asa sentiment magnific ca DRAGOSTEA si nasterea copilului tau, inseamna ca asa va fi tot restul vietii.La trei luni de la nasterea fiului am depus actele de divort, dar pe departe nu s-a terminat calvarul vietii: inca 15 ani am fost urmarita si persecutata de fostul sot. Eu am avut un singur gind: sa-i ofer copilului meu un camin linistit si plin de dragoste. Am mai absolvit a doua facultate, am muncit din greu la citeva locuri de munca, a mai fost si dezastrul schimbarii total al societatii: am fost o tara (fosta UNIUNE SOVETICA) am devenit REPUBLICA INDEPENDENTA.M-a ajutat enorm sa trec peste toate un gind: ca odata ce am adus pe lume un copil am obligatia suprema de mama sa-i ofer tot ce-i mai bun si pentru el eram gata sa rastorn munti, sa sap vai, dar sa reusesc. Ma gindeam: - daca esti fata si nu ai o familie prea fericita acasa, vei creste si vei pleca; - daca nu ai o casnicie fericita, vei divorta si tot scapi; dar daca ii oferi copilului tau un stil de viata periculos si nefericit acasa - sunt mari sanse sa o i-a pe un drum gresit si nu vei putea scapa niciodata. Asta mi-a dat forta si am reusit.N-am vrut niciodata sa-mi refac viata cu altcineva,sa mai intemeez o alta familie.cu doi ani in urma fiul spala vasele la bucatarie si fredona o melodie....La un moment dat a inceput sa i se schimbe vocea, asa cum se intimpla la baieti cind incep sa se maturizeze: ba e vocea de copil, ba de barbat.A fost ca o strafulgerare: prima data m-am gindit ca in curind copilul o sa vrea sa-si urmeze cursul vietii lui si eu o sa raman singura... Atunci am luat o hotarire sa incerc sa schimb ceva in viata mea. Am postat datele mele pe internet si cred ca cel mai mult vroiam sa-mi fac noi prieteni si sa comunic cu cit mai multi oameni. Foarte curind m-au contactat un numar mare de oameni si printre ei si viitorul sot. Cel mai comedios ca noi nici nu prea am vorbit nici nu prea ne-am scris, apoi ne-am pierdut un timp in problemele vietii.La un moment dat am hotarit sa ne intilnim sa ne cunoastem: s-a intimplat pe 23 august 2005, peste trei zile m-a cerut in casatorie,,, exact pe 23 august 2006 am oficiat casatoria noastra. De la intilnirea noastra sufletele noastre zboara impreuna ca in poza ce o postez.Mai e ceva ce as fi vrut sa va zic. Eu in ultimii ani am muncit intr-un colectiv de tineri si permanent glumeam: eu la 50 ani o sa ma marit, ma pensionez si ma duc in concediu de maternitate . Doua s-au implinit, nu se stie ce poate fi cu ultima dorinta... Asa ca aveti grija ce va DORITI - ar putea sa se implineasca!Dumnezeu fie cu voi si sa aveti parte de tot ce-i frumos si bun in viata!



Comentarii

Foarte interesanta povestea ta de dragoste. Si la fel de interesanta este si istoria prin care ai trecut in prima casatorie. Viata nu este intotdeauna roz, dar speranta moare ultima, si in cazul tau vad ca este adevarat acest proverb. Ma bucur mereu cand vad oameni fericiti, care au reusit sa treaca peste greutati, si a caror inima ramane mereu tanara. Casa de piatra (desi vad ca au trecut deja destule luni peste casatoria ta) si sa va vedem la nunta de aur la fel de fericiti ca si acum. Astept cu interes si alte subiecte legate de experienta ta de viata- care se pare nu este de neglijat!
Un sarut! :-h
de Samira in data de 2007-07-26 10:51
Multumesc mult Samira pentru urari si pentru comentariu!
O sa scriu intotdeauna raspuns la toata lumea, care va fi interesata de povestile noastre. Dar sper sa mai scrie si altii povestile lor. Viata e diversa, la fel si experientele fiecaruia dintre noi. Hai sa ne ajutam, sa ne sustinem si sa ne bucuram unul de fericirea altuia, in asa mod vom fi toti mai fericiti si mai impliniti!
Tot binele fie cu voi! 8->
de Teo in data de 2007-07-26 12:05
Si eu te felicit pentru povestea ta de dragoste!
Sincera sa fiu e foarte greu de inteles cum de multe persoane isi gasesc dragostea alaturi de persoane din alte tari, cand logic ar fi sa o gaseasca mult mai aproape. Acum unde locuiti? In Romania sau in R.Moldova? Inteleg ca inul din voi este emigrant! :)
Cum anume s-a adaptat in tara vecina? Sunt si probleme care decurg din diferenta de origine a mirilor?
Abia astept sa ne mai scrii!
Salutari, Diana
de Diana in data de 2007-07-27 12:43
Ce as putea zice aici, Diana?
Cred ca este adevarat, ca pot fi probleme intre doua persoane cu origine total diferita (spre exemplu - credinta diferita).
Da e diferit si la noi. E mai greu pentru iubitul meu - deoarece el a trebuit sa se adapteze la o situatie noua, la o tara noua, dar spre bucuria noastra s-a adaptat destul de bine. Aici cred ca a avut loc urmatorul lucru, va zic parerea mea prin o poveste, plina de intelepciune!

"... fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase
si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari...la unele stia sa le raspunda, la altele
nu... Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta
cu un intelept. Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca
pentru a insela inteleptul.Ce vei face? o intreba sora ei.

O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va
zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il voi
strange si il voi strivi.Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.Cele doua fete au mers
intr-o clipa la intelept care medita si l-au gasit meditand."Am aici un fluture albastru.
Spune-mi inteleptule, e viu sau mort?Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:
depinde de tine... fiindca e in mainile tale. Asa este si viata noastra, prezentul si viitorul
nostru.Nu trebuie sa invinovatim pe nimeni cand ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru
ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si fluturele albastru. De noi
depinde sa alegem ce vom face cu ea. ..."

Eu nu inteleg de ce nu vrea sa mai scrie nimeni? Nu aveti curaj? Ca vizitatori avem destui! Astept cu placere in continuare gindurile si istoriile Voastre!
Tot ce-i mai bun in viata sa fie pentru Voi!

:)
de Teo in data de 2007-07-30 10:20
Am citit povestea ta Teo, la inceput din curiozitate si mai apoi mi-am spus ca e prea mare coincidenta si vreau sa stiu cum se termina... si eu am un fiu de 13 ani pe care mi-l cresc singura de 9 ani, sunt singura si sper sa nu ajung 50 de ani( acum am 41)pana i-mi gasesc sufletul pereche... Te felicit pentru curaj si pentru increderea in Dumnezeu, sper ca el sa aiba grija de toti cei ce iubesc sau mai au de daruit iubire!...I-ti doresc din tot sufletul fericire si poate din povestea ta o sa invat si eu ceva... Am stat atatia ani singura fara sa mai pot avea incredere in cineva... Am considerat , ca si tine, ca fiul meu merita toata atentia si dragostea mea, am ars sufleteste in casnicia mea timp de 9 ani incercand sa o salvez in ciuda diferentelor de caracter dintre noi...si cand am avut curajul sa iau o hotarare mi-am asumat intreaga vina si raspundere fata de copilul meu... De curand am inceput sa cunosc , virtual, si alti barbati singuri si care au probabil aceleasi framantari si aceleasi asteptari ca si mine dar... nu stiu ce va fi... Multumesc pentru ca ti-ai spus povestea si m-ai lasat sa vad ca poate exista o dragoste adevarata oricand si oriunde, doar sa-ti doresti... Inca odata, i-ti transmit sanatate, fericire si sa ai o viata extraordinara alaturi de cei dragi! Raluca
de Raluca in data de 2008-06-27 09:03
Raluca a scris;"Multumesc pentru ca ti-ai spus povestea si m-ai lasat sa vad ca poate exista o dragoste adevarata oricand si oriunde, doarsa-ti doresti..."

Ce pot sa spun? Ma bucur enorm daca povestea mea o sa ajute doar si un singur om sa fie fericit! Raluca ai toata sustinerea mea!Dumnezeu sa te ajute! Dar.... fii prudenta!l-)
Sunt multi oameni care numai se distreaza pe internet!
O sa ma rog sa ai parte de tot binele din lume! Astept si noi vesti despre tine si viata ta!
=d>
de Teo in data de 2008-06-27 17:31


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
 




vizite unice
Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor

Curs Valutar v1.0


TinaR - VIP


Magazin naturist
 
   
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare